Doarme un copil

Doarme un copil… Am obosit… Mă aşez pe o margine de lume, să-mi odihnesc gândurile. Ţipătul lumii, însă, îmi sfâşie carnea ca o felină înfometată. Vreau să fug… Un copil desculţ se opreşte lângă mine, îmi arată cu degetul luna şi râde ştirb. Îi este... More

Doarme un copil… Am obosit… Mă aşez pe o margine de lume, să-mi odihnesc gândurile. Ţipătul lumii, însă, îmi sfâşie carnea ca o felină înfometată. Vreau să fug… Un copil desculţ se opreşte lângă mine, îmi arată cu degetul luna şi râde ştirb. Îi este foame… Întind mâna, o culeg şi i-o aşez în palme. Copilul muşcă din lună, cu poftă, ca dintr-un măr copt. Şi râde ştirb… Îşi cuibăreşte mâna în palma mea şi-mi face semn să-l urmez. Nu pot să mă mişc. Mi-au crescut rădăcini în această margine de lume. Vreau să plâng dar ochii i-am dat în schimbul lunii. Copilul mă sărută pe frunte, îmi mângâie rănile şi mi se aşează în poală. A adormit… Şşştttt, voi, gânduri rătăcite şi, tu, lume nebună, doarme un copil, pe o margine de lună. 22. 03. 2009 Less